Tipuri de metale - metale neferoase

Tipurile de ambalaje și sprijinul OIREP în raportarea și reciclarea acestora

Eco Synergy » OIREP/OTR » Tipurile de ambalaje și sprijinul OIREP în raportarea și reciclarea acestora

Cu toții începem să simțim efectele încălzirii globale ca rezultat direct al activității umane din ultimul secol. Pe lângă poluarea produsă de obiectivele industriale și traficul tot mai aglomerat de numărul imens de autovehicule cu propulsoare cu ardere internă, ambalajele produselor sunt o problemă de egală importanță, dacă nu chiar una care începe să devină alarmantă.  

Desigur, avansurile economiei și, mai ales, globalizarea acesteia din ultimii zeci de ani au condus la o creștere fără precedent a volumului de bunuri consumate și, în special, transportate la mari distanțe de la locul de producție până la consumatorii finali. Astfel, necesitatea ambalarii acestora este inerentă acestui flux economic modern, însă reversul medaliei este unul costisitor în ceea ce privește mediul deoarece ambalajele care nu sunt întotdeauna reciclate complet ajung în ecosistem în cantități tot mai mari.

1. Tipurile de ambalaje pe care firmele trebuie să le recicleze singure sau cu sprijinul OIREP

Datorită pericolului poluării mediului cu ambalaje nereciclate și a proporțiilor la care a ajuns acest fenomen, tot mai multe state ale lumii și organisme internaționale încep să implementeze măsuri tot mai drastice de prevenire a acestui fenomen. Măsurile se traduc în bună parte în restricții și regulamente impuse firmelor producătoare sau importatoare care au, pe măsura trecerii timpului, obligații tot mai mari în privința folosirii și reciclării ambalajelor. Desigur, toate aceste măsuri trebuie sprijinite cu reglementări și metode de educare a populației, a consumatorilor, mai ales în ceea ce privește eliminarea selectivă a deșeurilor menajere. 

Raportat la România, legislația în domeniul protecției mediului impune tuturor firmelor din domeniul productiv sau retail, care lucrează cu produse ambalate, obligații de raportare a cantităților de ambalaje introduse în piață în orice stadiu al lanțurilor de aprovizionare. De asemenea, pe lângă raportare, firmele au și obligația de a colecta și valorifica deșeurile de ambalaje în anumite ținte impuse de normele în vigoare sub sancțiunea unor penalități deloc neglijabile. 

Astfel, valorile minime ale obiectivul global de valorificare al ambalajelor este acum de 60% (Includ cantitatea de deșeuri de ambalaje reciclată și cea incinerată în instalații de incinerare cu valorificare de energie), iar in anul 2023 tinta este de 65%. 

Pe tipuri de ambalaje, țintele de reciclare sunt de mai multe feluri. Din 2023, la ambalajele din hârtie se va impune o țintă de 70%, la materiale plastice, de 45%, la sticlă, de 65%, la oțel, de 70%, la aluminiu, de 30% și la lemn, de 50%. Țintele sunt foarte ambițioase și ar putea părea misiuni imposibile pentru unele firme care nu au capacitatea de personal sau cea financiară adecvate pentru a-și permite aceste niveluri de valorificare și reciclare. 

Tocmai în acest sens există posibilitatea de a apela la servicii de mediu specializate de tipul OIREP (Organizații de Îndeplinire a Răspunderii Extinse a Producătorilor). Astfel de entități au rolul de a ajuta firmele, și de a prelua, de fapt, responsabilitatea agenților economici de a raporta și valorifica deșeurile din ambalaje, degrevându-i astfel de o sarcină destul de grea de îndeplinit cu forțe proprii atât din punct de vedere logistic, cât și în ceea ce privește timpul pierdut în detrimentul activității principale comerciale sau de producție. 

Apelarea la servicii de transfer de responsabilitate  poate reduce astfel riscul unor amenzi sau penalități consistente care pot fi aplicate în cazul unor controale ale autorităților. Serviciile OIREP sunt în acest caz binevenite atât pentru firme cât și pentru păstrarea cât mai curată a mediului înconjurător, cel puțin în privința deșeurilor din ambalaje. 

2. Clasificarea ambalajelor folosite în economie

Trasabilitatea deseurilor

Enorma diversficare a producției după ce economia a atins niveluri de globalizare fără precedent în istorie, au dus la o creștere proporțională a diversității ambalajelor și a materialelor din care sunt confecționate. 

Astfel, acestea se pot clasifica după cum urmează, în funcție de mai multe criterii: 

  • În funcție de materialul constructiv, ambalajele respectă natura principalelor materii folosite în producție: hârtie/carton, metal, aluminiu, lemn, sticlă, plastic, pet.. Plasticul este unul din cele mai nocive materiale din care se construiesc ambalajele, deoarece, datorită costului scăzut, deține o pondere enormă la nivel global și nu este biodegradabil, ba chiar prin descompunere poate afecta iremediabil ecosistemul. 
  • După scopul pentru care sunt create, ambalajele se pot clasifica în: cutii, pungi, paleți, doze, pet-uri, butoaie, folii, etc. 
  • După gradul de refolosire, ambalajele pot fi reutilizabile sau cu folosire unică, cele din urmă constituind, evident, cea mai mare parte a deșeurilor din acest domeniu. 
  • După gradul de afectare a mediului, ambalajele pot fi biodegradabile (cu un risc scăzut pentru ecosistem) și ambalaje care se degradează greu sau care produc în acest proces elemente toxice sau vătămătoare.  

În concluzie, încetinirea efectelor încălzirii globale și reducerea poluării mediului se poate realiza, în parte, și prin adoptarea eficientă a unor măsuri în domeniul cel mai dinamic al economiei globale, consumul, unde reciclarea într-o proporție cât mai mare a ambalajelor poate fi un pas esențial spre o economie sustenabilă, circulară. 

Sursa foto: Pixabay.com

Distribuie

Comments are closed.