Societatea modernă folosește din ce în ce mai mult plasticul în activitățile pe care le desfășoară oamenii zilnic, materialul ajungând să fie peste tot și să polueze zonele locuite sau natura. Pentru a împiedica sau limita acest fenomen, specialiștii, firmele, oamenii, în general, au înțeles cât de importantă este colectarea și reciclarea materialelor plastice, mergând foarte mult pe ideea de refolosire a acestora. Printre cele mai apreciate materiale de acest tip sunt termoplasticele flexibile, care se pot remodela la temperaturi foarte ridicate și care se solidifică la răcire.
În articolul de mai jos, vei descoperi câteva informații generale despre acest tip de material, cum ar fi ce este, care sunt caracteristicile sale, diferența dintre termoplastic și termorigid, vei afla care sunt tipurile de termoplastice și ce presupune colectarea și reciclarea materialelor de acest fel.
1. Termoplasticul – informații generale
Termoplasticele sunt materiale ce se transformă prin procesare termică. Ele sunt utilizate în fabricarea de piese pentru automobile, la realizarea de CD-uri și DVD-uri, a diferitelor recipiente pentru șampon, sticle de băut, recipiente pentru alimente, dar și ca sigilant, adeziv, material de acoperire etc.
1.1. Ce este termoplasticul
Termoplasticul este un material plastic polimer care poate fi modelat la o anumită temperatură, după care devine rigid, solidificându-se la răcire. De regulă, materialele acestea diferă de polimerii termorigizi, ce formează legături chimice ireversibile în timpul procesului de întărire.
Datorită procesului de turnare, materialele termoplastice pot fi reciclate de mai multe ori, primind o viață nouă. Există și unele tipuri de plastice care sunt termorezistente, așa că nu pot fi topite din nou, pentru că au o formă permanentă după ce au fost prelucrate la temperaturi ridicate. Aceste materiale devin nereciclabile.
1.2. Caracteristicile materialelor termoplastice
Materialele termoplastice se caracterizează prin următoarele elemente:
- greutatea moleculară este mare;
- la temperaturi ridicate se transformă într-un lichid vâscos și pot fi remodelate, transformându-se în diferite piese cu ajutorul unor tehnici anume de prelucrare a polimerului (de exemplu, turnarea prin injecție, prin compresie, calandrarea și extrudarea);
- dacă se află sub punctul său de topire, proprietățile fizice ale termoplasticului se schimbă (nu se cristalizează, menținându-și unele caracteristici amorfe);
- deși unele categorii de termoplastic sunt friabile, putându-se fisura sub diverse forțe, există posibilitatea reducerii acestui risc prin adăugarea unor plastifianți care au ca efect scăderea temperaturii de tranziție sticloasă, ceea ce crește maleabilitatea obiectelor produse din astfel de substanțe.
1.3. Diferența dintre materiale termoplastice și termorigide
Materialele termoplastice și cele termorigide se diferențiază prin comportamentul lor în prezența temperaturilor ridicate. Termoplasticele se caracterizează prin puncte de topire reduse, putând fi remodelate și reciclate, iar plasticul termorezistent reușește să-și mențină rigiditatea la temperaturi mari, ceea ce înseamnă că nu poate fi remodelat sau reciclat prin aplicarea căldurii. Unele materiale termoplastice precum teflonul sau polibenzimidazolul, au stabilitate termică sporită, pentru că au puncte de topire ridicată.
Materialele termorigide sau termorezistente au proprietăți superioare termoplasticelor, dintre acestea putând fi amintite: stabilitate termică, rigiditate și stabilitate dimensională ridicate, rezistență la deformare sub sarcină, proprietăți izolatoare electrice și termice sporite. Termorigidele sunt materiale cu structură puternică reticulată și cu stabilitate termică mai mare decât a termoplasticelor.
De reținut este faptul că materialele termorezistente nu pot fi reciclate, remodelate sau reformate la căldură. Într-adevăr, ele pot deveni mai moi, însă nu vor putea să capete forme noi și nici nu vor curge.
Câteva exemple de astfel de materiale sunt:
- rășinile fenolice (se folosesc pentru armături electrice, dulapuri radio, catarame, mânere);
- rășinile amino (sunt utilizate pentru fabricarea tacâmurilor și pot fi umplute și colorate pentru că sunt transparente);
- rășinile epoxidice (se întrebuințează ca acoperiri de suprafață).
2. Tipuri de materiale termoplastice
Termoplasticitatea este proprietatea unui material de a deveni moale atunci când este supus la temperaturi ridicate și de a se întări la rece, fără să-și modifice prea mult proprietățile. Materialele termoplastice sunt considerate a fi polimeri ce pot fi turnați și reciclați aproape la nesfârșit. Practic, se topesc la încălzire și se întăresc la răcire. Interesant este faptul că un termoplastic la îngheț devine asemănător sticlei și se poate sparge.
Materialele termoplastice sunt de mai multe tipuri, fiecare dintre ele putând fi recunoscut după anumite simboluri. Câteva exemple de astfel de materiale sunt: acril, ABS, nailon, PLA, polibenzimidazol, policarbonat, polieter sulfonă, polioximetilenă, polieter eter cetonă, polieterimidă, polietilenă, oxid de polifenilen, sulfură de polifenilen, polipropilenă, polistiren, clorura de polivinil, fluorura de poliviniliden, teflon.
2.1. Principalele tipuri de materiale termoplastice
Polietilena de înaltă densitate sau HDPE și polietilena cu densitate redusă sau LDPE sunt materiale plastice foarte populare, rezistente, versatile și ieftine. Se remarcă prin proprietățile excelente de izolare. De regulă, HDPE se folosește la fabricarea unor sticle, cutii, rezervoare de apă, este translucid și ușor de prelucrat, iar LDPE poate intra în contact cu produsele alimentare, așa că este des folosit pentru a confecționa produse precum pungi, ambalaje sau chiar jucării. Pe piață mai există și polietilenă cu greutate moleculară foarte ridicată, rezistentă și dură la substanțele chimice, din care se construiesc vestele antiglonț, de exemplu, dar și polietilenă cu densitate medie, aplicată la ambalarea sacilor, conductelor, armăturilor de gaz.
Clorura de polivinil sau PVC este un plastic versatil, care se produce prin patru metode: bloc, soluție, suspensie, emulsie. Foarte popular, acest material rezistă cu succes la abraziune, la foc, la diferite condiții atmosferice sau la efectul substanțelor chimice. Este întâlnit în industria hârtiei, la confecționarea ambalajelor pentru diferite produse alimentare, la realizarea pieselor de mobilier, a cardurilor, jucăriilor și pieselor vestimentare. Chiar și în industria construcțiilor poate fi găsit, devenind siding de vinil, țevi de scurgere, jgheaburi, foi de acoperiș sau se poate transforma în forme flexibile, dacă i se adaugă plastifianți și transformat în furtunuri, tuburi, izolație electrică, haine, jachete și tapițerie.
Polipropilena sau PP este un plastic cu greutate mică, transparent, cu o durabilitate mare în timp. Din ea se realizează materiale plastice și fibre. Materialul este impermeabil, rezistent la factorii de mediu, iar oamenii îl apreciază pentru produsele excelente care ajung în mâinile lor: covoare pentru pardoseli, ambalaje de tot felul, piese de mobilier, garnituri, frânghii etc. Specialiștii consideră polipropilena ca plasticul reciclabil numărul 5. Este mai sensibilă la razele ultraviolete, se degradează în lumina soarelui și nu este la fel de rezistentă la impact precum polietilena.
Polistirenul, notat pe scurt PS, este transparent, dur și fragil, des folosit pentru a înlocui sticla, lemnul sau aluminiul. Acest lucru se datorează faptului că este mult mai ieftin decât celelalte materiale. Pe piață este găsit în diverse forme și obiecte, cum ar fi ambalaje de tot felul (inclusiv pentru produsele alimentare), recipiente, cutii, jucării, obiecte de unică folosință etc. Se remarcă următoarele tipuri de polistiren:
- extrudat (este utilizat la confecționarea tacâmurilor de unică folosință, a plăcilor rigide din spumă izolatoare, pentru realizarea de carcase pentru CD și DVD, a modelelor din plastic de mașini și bărci, a carcaselor pentru detectoare de fum);
- spumă de polistiren expandat (se fabrică materiale izolatoare și de ambalare);
- copolimerii de polistiren (se realizează jucării sau carcasele diferitelor tipuri de produse).
Există și alte tipuri de materiale termoplastice, care pot fi menționate:
- Acrilul se folosește deseori pentru a substitui sticla, fiind întâlnit la fabricarea de acvarii, viziere pentru casca de la motocicletă, la realizarea geamurilor avioanelor sau elicopterelor, la lentilele automobilelor, pentru a face semne sau sigle, pentru a înlocui lentilele oculare.
- ABS-ul este un material mai ușor, rezistent, care nu este considerat periculos pentru sănătatea oamenilor, în cazul în care este manipulat în condiții normale (se regăsește în fabricarea telefoanelor, jucăriilor sau a altor aparate).
- PLA sau polilactida este un deșeu compostabil, provenit din resurse regenerabile, cum ar fi amidon de porumb, sfeclă de zahăr, tapioca, trestie de zahăr.
- PBI sau polibenzimidazol are un punct de topire foarte ridicat, nu se aprinde ușor și are stabilitate termică și chimică. Acest material termoplastic se folosește deseori pentru realizarea de produse de îmbrăcăminte speciale, cum ar fi echipamentele pompierilor, costumele spațiale, echipamentul sudorilor, mănușile ce rezistă la temperaturi foarte mari, părți din pereții aeronavelor.
- PC sau policarbonat are diferite aplicații, dar conține monomerul precursor bisfenol A (BPA). Dacă este expus la soare, se va îngălbeni. Este întâlnit în fabricarea componentelor electronice, dispozitivelor de stocare a datelor, a materialelor de construcție, dar și a geamurilor de securitate.
- Polisulfona sau PES este rezistentă la diferite soluții și substanțe și are stabilitate termică, oxidativă etc.
- PEI sau polieterimidă a fost întrebuințată în realizarea de piese electrice și electronice sau aparate cu microunde.
- PPO sau polifenilen oxid este mai dificil de prelucrat, așa că se amestecă cu polistiren cu impact ridicat, iar rezultatul este reducerea temperaturii de procesare.
- POM sau polioximetilen este mai întâlnit când sunt fabricate piese de precizie mare.
- PEEK sau polieter eter cetonă este un material ce se folosește în aplicații inginerești și a apărut inițial în anul 1980. Printre caracteristicile PEEK se numără rezistența la abraziune sau inflamabilitatea scăzută.
2.2. Termoplasticele industriale
Dintre materialele termoplastice industriale se remarcă următoarele tipuri:
- polibutena sau PB;
- polimetilmetacrilat;
- polietilen tereftalat;
- politetrafluoretilenă;
- nailon.
Polibutena este utilizată în fabricarea țevilor, având flexibilitate și rezistență la tracțiune când temperaturile sunt ridicate.
PMMA sau polimetilmetacrilat este întâlnit în industria auto, din el realizându-se faruri sau alte piese auto, produse de cosmetică, optică, divertisment.
Polietilenul tereftalat (PET) este folosit la împachetarea textilelor și băuturilor, fiind aprobat pentru produsele alimentare.
PTFE sau politetrafluoretilena (teflonul) are impermeabilitate puternică, menținându-și caracteristicile în medii umede.
Nailonul este o fibră textilă elastică și rezistentă, putând fi întâlnit deseori la fabricarea unor produse foarte apreciate, cum ar fi ciorapi, tricotaje, perii, piepteni, dispozitive.
3. Colectarea și reciclarea materialelor termoplastice
Aproape fiecare persoană, firmă sau instituție generează deșeuri, acestea fiind de multe tipuri (menajere, biodegradabile, industriale, periculoase, moloz, materiale de construcție, deșeuri lichide, metal, hârtie), incluzând și termoplasticele. Acestea sunt deseori folosite și aruncate, poluând mediul înconjurător și contribuind la deteriorarea sănătății oamenilor și a celorlalte viețuitoare de pe Terra. Astfel, se impune adoptarea unor măsuri, printre care și colectarea și reciclarea materialelor termoplastice, care chiar pot fi refolosite.
Materialele termoplastice sunt extrem de apreciate pentru calitatea lor de a putea fi reciclate și refolosite de multe ori. Procesul de reciclare a termoplasticelor implică spălarea și eliminarea tuturor impurităților, măcinarea cât mai fină a materialului, tocarea, iarăși spălarea, uscarea și prelucrarea lui în fulgi. Reciclarea salvează resurse naturale importante, evită înmulțirea sau extinderea gropilor de gunoi, iar eforturile realizate în acest sens au nevoie de îmbunătățiri serioase.
Beneficiile sociale ale reciclării sunt numeroase:
- se reduce presiunea asupra resurselor naturale;
- se reduce poluarea mediului;
- se micșorează consumurile energetice;
- se reduc importurile de combustibili fosili;
- se creează noi locuri de muncă.
Chiar dacă la început nu a realizat acest fapt, pe parcurs, societatea a devenit tot mai conștientă de importanța urmăririi traseului pe care un deșeu îl parcurge, de la colectare, până la reciclare, deoarece acest fenomen are repercusiuni asupra sănătății oamenilor și asupra protejării mediului înconjurător. Operatorii economici care produc sau importă astfel de deșeuri sunt obligați să atingă obiectivele de reciclare pe care legislația de mediu le impune.
Acest lucru îl pot face individual sau printr-o organizație de implementare a răspunderii extinse a producătorului. Transferarea responsabilității este o idee excelentă, pentru că organizația va prelua responsabilitatea colectării și mai târziu a reciclării deșeurilor. În acest sens, se poate menționa misiunea organizației referitoare la trasabilitatea deșeurilor, care începe de la raportarea datelor lunare privind introducerea pe piață a ambalajelor și până la reciclarea efectivă a deșeurilor.
În concluzie, termoplasticul poate fi considerat un material versatil, care poate fi topit și refolosit de foarte multe ori, ceea ce oferă un atu societății moderne, dornică mereu de a găsi o modalitate de a împiedica generarea de deșeuri care nu pot fi reciclate.
Surse foto:
ro.pinterest.com
Distribuie
