În timp ce, la nivel global, încă se produce suficientă hrană cât să nu mai sufere nimeni de foame, în țările defavorizate, numărul oamenilor care suferă de malnutriție depășește 800 de milioane.
Pragul sub care se consideră că o persoană este subnutrită este de 1800 de calorii zilnic. Dar, pe lângă calorii, este nevoie și de o cantitate suficientă de proteine, vitamine și minerale esențiale. Siguranța alimentară se referă la disponibilitatea, accesul și utilizarea alimentelor. Atunci când o persoană are întotdeauna acces la suficiente alimente sigure și nutritive pentru a-și menține o viață activă și sănătoasă, se consideră că beneficiază de siguranță alimentară. Din păcate, însă, la nivel global se face o risipă de alimente considerabilă, care ar putea fi evitată și ar putea hrăni oamenii care suferă de foamete.
1. Risipa alimentară ca fenomen global
Aproximativ o treime din alimentele produse în lume pentru consumul uman anual (aproximativ 1,3 miliarde de tone) se pierd sau se irosesc. Fructele și legumele, precum și rădăcinile și tuberculii au cele mai mari rate de risipă dintre toate alimentele.
Procentual, risipa globală de alimente pe an este de aproximativ 40-50% pentru rădăcinoase, fructe și legume, 30% pentru cereale, 20% pentru semințe oleaginoase, carne și produse lactate și 30% pentru pește.
În fiecare an, consumatorii din țările bogate risipesc aproape la fel de multă mâncare (222 de milioane de tone) cât întreaga producție netă de alimente din Africa Subsahariană (230 de milioane de tone).
Alimentele risipite în prezent în Europa ar putea hrăni 200 de milioane de persoane.
În Statele Unite ale Americii, 30% din totalul alimentelor, în valoare de 48,3 miliarde de dolari (32,5 miliarde de euro), sunt aruncate la gunoi în fiecare an. Pierderile la nivelul agriculturii sunt de aproximativ 15-35%, în funcție de sector. Sectorul comerțului cu amănuntul are rate de pierdere relativ ridicate, de aproximativ 26 %, în timp ce supermarketurile, în mod surprinzător, pierd doar aproximativ 1 %.
Alimentele pierdute sau irosite în prezent în America Latină ar putea hrăni 300 de milioane de persoane.
În cadrul unui sondaj efectuat în peste 1.600 de gospodării din Australia, s-a ajuns la concluzia că, la nivelul întregii țări, s-au cheltuit 10,5 miliarde de dolari pe produse alimentare care nu au fost consumate și au ajuns la gunoi. Această sumă se ridică la peste 5.000 de dolari pe cap de locuitor/an.
Prelucrarea și uscarea ineficientă, depozitarea deficitară și infrastructura necorespunzătoare sunt factorii determinanți pentru risipa de alimente în Africa. În Africa Subsahariană, pierderile de alimente după recoltare sunt estimate la 4 miliarde de dolari americani pe an – suficient pentru a hrăni cel puțin 48 de milioane de persoane.
Alimentele risipite în prezent în Africa ar putea hrăni 300 de milioane de oameni.
Statisticile arată că în China risipa alimentară ajunge anual la 50 de milioane de tone de cereale. De asemenea, se estimează că anual se irosește cantitatea echivalentă cu necesarul de hrană a 200 de milioane de persoane, adică aproximativ 1/6 din populația țării.
În India se irosesc anual produse agricole în valoare de 580 de miliarde de rupii.
2. Risipa de alimente în România
Conform ultimelor statistici realizate de ONU, în România se aruncă anual la gunoi circa 1,35 de milioane de tone de mâncare. Asta înseamnă că se aruncă aproximativ 70 de kilograme de alimente pe cap de locuitor. Aceste date au fost colectate doar din gospodării, nu și din comerț sau HoReCa.
În România, a fost adoptată în anul 2016 o lege cu privire la combaterea risipei alimentare, care reglementează și modul în care operatorii economici trebuie să procedeze, astfel încât să evite irosirea produselor și, implicit, să protejeze mediul înconjurător.
Normele metodologice de aplicare ale Legii 217 au fost reglementate abia în 2019.
Printre obligațiile care le revin operatorilor economici în acest sens se numără:
- organizarea a cel puțin unei comunicări interne pe an, pentru reducerea risipei alimentare;
- aplicarea unor măsuri de informare și educare;
- cuantificarea gradului de risipă alimentară;
- redistribuirea sau reutilizarea surplusului;
- adaptarea producției la nivelul cererii de pe piață;
- elaborarea anuală a unui plan de combatere a risipei alimentare, care trebuie să fie pus la dispoziția acestora, atunci când se solicită.
Operatorii economici care întâmpină dificultăți în derularea acestor activități au oricând la dispoziție posibilitatea de a le externaliza către o companie specializată în preluarea responsabilităților de mediu și/sau consultanță de mediu.
3. Combaterea risipei alimentare
La nivelul comerțului cu amănuntul, cantități mari de alimente sunt irosite din cauza standardelor de calitate care pun prea mult accentul pe aspect.
Pierderile și risipa de alimente reprezintă, de asemenea, o risipă majoră de resurse, inclusiv de apă, terenuri, energie, forță de muncă și capital, și produc în mod inutil emisii de gaze cu efect de seră, contribuind la încălzirea globală și la schimbările climatice.
Chiar dacă s-ar putea salva doar un sfert din alimentele care se pierd sau se irosesc în prezent la nivel global, ar fi suficient pentru a hrăni 870 de milioane de oameni înfometați din lume.
Spre deosebire de situația din țările în curs de dezvoltare, comportamentul consumatorilor joacă un rol foarte important în țările industrializate. Studiile de specialitate au identificat o lipsă de coordonare între actorii din lanțul de aprovizionare.
Acordurile dintre fermieri și cumpărători pot fi utile pentru a crește nivelul de coordonare. În plus, creșterea gradului de conștientizare în rândul industriilor, al comercianților cu amănuntul și al consumatorilor, precum și găsirea unei utilizări benefice pentru alimentele care sunt aruncate în prezent la gunoi sunt doar câteva dintre măsurile utile pentru a reduce risipa alimentară.
Sursa foto: Pexels, Unsplash.
Distribuie
