Poluarea radioactiva- cauze si efecte

Poluarea radioactivă – Cauze si efecte

Eco Synergy » Deseuri » Deseuri Periculoase » Poluarea radioactivă – Cauze si efecte

Poluarea radioactivă este definită ca fiind creșterea nivelului de radiații naturale cauzată de activitățile umane. Se estimează că aproximativ 20% din radiațiile la care suntem expuși se datorează activităților umane. Activitățile umane care pot elibera radiații implică activități cu materiale radioactive, cum ar fi mineritul, manipularea și prelucrarea materialelor radioactive, manipularea și depozitarea deșeurilor radioactive, precum și utilizarea reacțiilor radioactive pentru a genera energie (centrale nucleare), alături de utilizarea radiațiilor în medicină (de exemplu, raze X) și în cercetare. 

 

Când ne gândim la radiații, ne imaginăm bombe și explozii nucleare. În timp ce acestea sunt surse serioase de radiații cu niveluri ridicate, există multe alte surse constante de radiații, mult mai comune, care generează niveluri scăzute de radiații și de multe ori trec neobservate. 


1. Poluarea radioactivă – definiție și tipuri

Radioactivitatea este fenomenul de emisie spontană de particule sau unde din nucleele instabile ale unor elemente. 

Există două tipuri de radiații, anume radiații ionizante si radiații neionizante. Radiația ionizantă (particule alpha, particule beta, raze X si raze gamma) afecteaza atomii din ființe vii, deci prezintă un risc pentru sănătate deteriorarea țesutului și ADN-ului din gene. Există și radiații neionizante, însă acestea sunt mai puțin energice (unde radio, microunde și lumină vizibilă), iar impactul lor asupra mediului este mult mai mic. 



Diferențele dintre aceste tipuri de radiații constau în anumite proprietăți fizice, cum ar fi energia, frecvența și lungimea de undă. Astfel, există o varietate de radiații electromagnetice. Acest lucru înseamnă că oricare dintre ele poate genera poluare prin radiații, mai ales dacă este intensificată de activitățile umane. 

Cu toate acestea, magnitudinea poluării generate variază, poluarea cu risc mai mare fiind generată de radiațiile cu energie mai mare, cum ar fi razele gamma, indiferent de timpul de expunere. Aceste radiații sunt generate prin detonarea armelor nucleare sau în centralele electrice. 

 

Prin urmare, semnificația poluării cu radiații este că, deși există surse omniprezente de radiații, radiațiile cu energie ridicată sunt cele care generează în principal poluarea cu radiații asociata cu riscuri grave pentru sănătate (cum ar fi cancerul sau decesul). Acesta este motivul pentru care ne vom concentra pe sursele de radiații cu risc ridicat pentru sănătate. 

Trebuie mentionat totusi ca si  celelalte tipuri de radiații (în doze mici și pe o perioadă mai lungă de timp) pot provoca în continuare probleme de sănătate, inclusiv disfuncții neurologice, reproductive și cardiace. 

Multe elemente (materiale) radioactive sunt prezente în mod natural în mediul înconjurător. Cele mai multe dintre ele sunt utilizate în centralele nucleare și drept componente de bază ale armelor nucleare. Exemple de astfel de materiale: cesiul, stronțiul, plutoniul și uraniul.

 

Alte exemple de elemente radioactive: crom 51, cobalt 57 și 60, calciu 47, iod 123, kripton 85, nichel 63, radiu 226, stronțiu 85, thoriu 226, uraniu 234, tritiu și radon.

 

Tipuri de poluare radioactivă:

  • poluare radioactivă continuă;
  • poluare radioactivă ocazională;
  • poluare radioactivă accidentală;

2. Poluarea radioactivă și tipuri de contaminanți 

Materialele radioactive sunt acele materiale sau elemente care emit radiații, deci nu sunt stabile, și se transformă în alte materiale radioactive sau neradioactive. Efectele negative variaza in functie de caracteristicile elementului, durata expunerii precum si perioada sa de înjumătățire (timpul în care masa elementului radioactiv se reduce la jumatate din valoarea initiala, masurata in unitati de timp – secunde, minute, ore etc.).

Elementele radioactive cu un timp de înjumătățire scurt și foarte scurt reprezintă o amenințare serioasă pentru sănătatea umană din cauza efectelor lor periculoase. Unele  materialelor radioactive au timpi de înjumătățire de sute de mii de ani și, odată generate, pot persista în mediul înconjurător pentru o perioadă foarte lungă de timp.

 

Toți oamenii, și în special operatorii economici, trebuie să se informeze cu privire la regimul deșeurilor și  colectarea și depozitarea celor periculoase, în condiții corespunzătoare, până la  eliminarea sau reciclarea/valorificarea de către firmele abilitate. 

Companiile care doresc să-și externalizeze responsabilitățile de mediu pot apela în acest scop la servicii specializate de consultanță de mediu.


3. Poluarea radioactivă: efecte și consecințe

În funcție de cantitatea de radiații la care suntem expuși și de sensibilitatea fiecărei persoane expuse, efectele poluării radioactive pot varia semnificativ de la o persoană la alta. În timp ce expunerea la cantități mari de radiații generează aproape imediat boli cronice, cancer sau chiar moarte subită în cazuri de poluare extremă, cantitățile mici de radiații pot provoca boli care se dezvoltă în timp. Riscul de apariție a cancerului crește  direct proporțional cu doza de radiații, dar și cantitățile mai mici de radiații pot cauza cancer după ani de expunere constantă.

De exemplu, expunerea la radon este a doua cauză principală a cancerului pulmonar în SUA. De asemenea, expunerea la alte materiale radioactive similare poate genera probleme neurologice, de reproducere sau cardiace. Acestea pot sau nu să fie urmate de cancer. În cazul în care o femeie este expusă la radiații, înainte sau în timpul sarcinii, pot apărea defecte genetice congenitale la făt. 

Moștenirea genetică joacă un rol important în ceea ce privește sensibilitatea unei persoane la poluarea bazată pe radiații. Cu toate acestea, orice cantitate de radiații poate cauza  cancer și orice expunere la radiații poate însemna un risc pentru sănătate. Astfel, este întotdeauna mai sigur să se reducă, pe cât posibil, expunerea la radiații!

 

4. Poluarea radioactivă a apelor și a mediului înconjurător

Poluarea apei este o preocupare serioasă pentru generația actuală. Suntem familiarizați cu poluanții specifici ai apei, cum ar fi ionii majori, metalele grele, coloranții și poluanții organici. 

Cu toate acestea, poluarea radioactivă a apei este un fenomen nou, dar care reprezintă o preocupare serioasă pentru poluarea apei și sănătatea umană. 

În ultimii ani, contaminarea radioactivă și efectele sale asupra sănătății au fost raportate în multe părți ale globului.

 Utilizarea elementelor radioactive în centralele și  armele nucleare, în razele X, în aparatele de RMN și în alte echipamente medicale determină expunerea oamenilor la acestea. Depozitarea deșeurilor radioactive rezultate din aceste activități în cursurile de apă de suprafață provoacă poluarea apei. 

Contaminarea radioactivă este mai frecventă în apele subterane decât în apele de suprafață, deoarece acestea sunt mult mai expuse la elementele radioactive care se găsesc în roci., În cazul unei erupții vulcanice, de exemplu, magma eliberează,  inclusiv gaze radioactive în mediul înconjurător.

Absorbirea acestor gaze radioactive în cursurile de apă duce la contaminarea radioactivă a apei. Depunerile atmosferice (atât uscate, cât și umede) de radionuclizi naturali cosmogeni ce apar natural în mediul înconjurător adaugă și ele nuclee radioactive în apele de suprafață.

În apele de suprafață și subterane se găsesc frecvent o serie de radionuclizi, printre care izotopi ai hidrogenului (3H), carbonului (14C), radon (222Rn). 

Radiul este unul dintre elementele categoric radiotoxice care se găsesc în sistemele acvatice și poate pătrunde în apele subterane prin dizolvarea rocilor acvifere, descompunerea 238U și 232Th.

Reactoarele nucleare și experimentele cu focoase nucleare sunt principalele surse de radionuclizi de origine umană (artificiali). Reactoarele nucleare produc radioizotopi (Cobalt-60, Iridiu-192 etc.), care se utilizează ca surse de radiații gamma în radioterapie și în numeroase aparate industriale. 

Stronțiu-90, Cesiu-137 etc. sunt, de asemenea, formate de reactoarele nucleare, împreună cu numeroase deșeuri radioizotopice inutile. De asemenea, Potasiu-40 și Beriliu-7 sunt elementele radioactive cel mai des întâlnite în nămolul generat în stațiile de epurare a apelor uzate. 

În plus, activitățile miniere de extragere a elementelor radioactive precum uraniul și toriul poluează, apele de suprafață și subterane. 

Oceanele și mările sunt depozitele obișnuite pentru uraniul natural, acestea găsindu-se sub forma ionului carbonat de uranil. Se presupune că o concentrație semnificativă de uraniu se găsește în apa marină cu salinitate mai mare. Potasiu-40 se găsește, de asemenea, în concentrații considerabile în mediul marin. 

Centralele nucleare amplasate în regiunile de coastă  contribuie la poluarea apei marine cu poluanți radiologici prin eliberarea de deșeuri radioactive. Aceste centrale utilizează, ca parte a procesului tehnologic, apa ca agent de răcire. 

O altă sursă de contaminare este reprezentantă de submarinele nucleare. Au fost raportate cazuri de poluare radioactivă ca urmare a accidentelor și scufundărilor de submarine. Centrala Rocky Flats din Colorado, Fukushima, din Japonia, și dezastrul nuclear de la Cernobîl, Ucraina, sunt câteva exemple de astfel de accidente nucleare. 

Progresul științific continuu și procesele industriale au ca rezultat introducerea constantă de noi substanțe chimice în mediul înconjurător și, prin urmare, este imperios necesar să se înțeleagă și să se evalueze factorii de risc și impactul pe termen scurt, mediu și lung al acestor compuși asupra mediului și sănătății. 

Preocuparea pentru poluarea radioactivă a crescut după descoperirea radioactivității artificiale, a armelor nucleare și testarea acestora, precum și instalarea de reactoare nucleare pentru generarea de  electricitate.

Dacă la începutul epocii industriale încă nu se cunoșteau pe deplin efectele reale ale radioactivității pe termen lung și cât de periculoase pot fi consecințele acesteia, în prezent măsurile impuse la nivel global au ca scop limitarea pe cât de mult posibil a poluării radioactive.

De aceea, regimul deșeurilor este diferențiat în funcție de tipul acestora, posibilitatea de reciclare și gradul de periculozitate.Deșeurile radioactive au un regim special, reglementat atât la nivel național cât și internațional, iar manipularea și eliminarea acestora este atent controlată de mai multe autorități, riscul asociat neconformării cu prevederile legislative privind gestionarea și   raportarea fiind mult mai severă, și constituie, în unele cazuri, infracțiune pedepsită cu închisoare sau limitarea unor drepturi. 

Dintre obligațiile companiilor care gestioneaza deșeuri radioactive amintim obligația de a dezvolta și implementa strategii de gestionare a deșeurilor radioactive, un sistem de management integrat și să întocmească evidențe privind deșeurile pe care să le raporteze către autoritățile competente. 

Dacă timpul nu îți permite să faci acest lucru sau dacă nu ai un angajat care poate fi instruit în acest sens, cel mai util este să te adresezi unei firme de consultanță de mediu, care îți poate prelua îndatoririle, astfel încât tu să te ocupi fără grijă de celelalte aspecte ale afacerii tale. 

Sursa foto: Pixabay.com

Distribuie

Comments are closed.