Sticlele din plastic pentru băuturi fabricate din PET (tereftalat de polietilenă) au fost proclamate ca fiind cele mai simplu de reciclat, putând fi reintroduse în uz sub aceeași formă, fără probleme. Cu toate acestea, au început să apară din ce în ce mai multe semne de întrebare cu privire la veridicitatea acestui argument.
Reprezentanții ONG-ului Zero Waste Europe, citați de Euractiv, prezintă puncte de vedere valide, care îl combat și atrag atenția asupra potențialelor probleme pe care PET-ul reciclat le produce asupra sănătății. În consecință, organismele de profil trebuie să depună mai multe eforturi pentru a cerceta aceste riscuri.
Studii recente arată că sticlele pentru băuturi produse din PET reciclat (rPET) pot conține concentrații mai mari de substanțe chimice potențial dăunătoare decât sticlele fabricate din PET virgin, justificând preocupările existente legate de reciclarea toxică.
Mai mulți factori pot duce la prezența substanțelor chimice în alimente și băuturi îmbuteliate, inclusiv procesul de producție a recipientelor în sine, precum și condițiile în care acestea sunt umplute, depozitate, distribuite, sortate și reprocesate.
Cercetătorii conchid că proiectarea recipientelor pentru reciclare, combinată cu o bună monitorizare a condițiilor de depozitare și aplicarea de noi tehnologii de curățare eficientă, pot optimiza producția de sticle PET reciclate (rPET) de bună calitate, pentru a evita riscurile asupra sănătății umane.
Sticlele din PET – fața întunecată a unei povești de succes
Povestea sticlelor de plastic de unică folosință produse din PET începe în 1978, când două mari concerne de băuturi răcoritoare adoptă cu succes noul mod de ambalare, datorită beneficiilor pe care le are: ușor, ieftin, igienic, sigur – așadar „perfect”. Între timp, companiile au convins consumatorii că apa îmbuteliată este mai sănătoasă, mai sigură și mai gustoasă decât apa de la robinet. Momentul reprezintă o bornă istorică la care omenirea își modifică și obiceiurile de consum, iar de aici încep să apară problemele de mediu imposibil de anticipat până atunci.
Astăzi, sticlele PET sunt cel mai răspândit recipient pe piața băuturilor – în 2017, un milion de sticle de plastic au fost cumpărate în întreaga lume în fiecare minut. Doar în Europa, apa îmbuteliată și băuturile răcoritoare au înregistrat o creștere de 11%, în 2019.
Popularitatea PET-ului, comparativ cu alte materiale, constă în principal în caracteristica sa incoloră, transparentă, ce permite vizualizarea conținutului (spre deosebire de cutiile de băuturi sau cutiile de carton). De asemenea, PET-ul este aproape indestructibil, mai ușor decât sticla și poate fi reciclat cu ușurință. Cea din urmă caracteristică i-a conferit și codul #1 de reciclare, confirmându-i statutul de cel mai mediatizat material reciclabil, datorită versatilității sale. Aceste proprietăți au condus la o distribuție largă a PET-ului ca material de ambalare pentru băuturi.
Reciclarea sticlelor de băuturi din PET, etichetate cu codul #1, a devenit, de asemenea, cea mai mediatizată „poveste de succes” în domeniul „eco”. Însă aceasta pare să-și dezvăluie aspectele înșelătoare, mai puțin benefice – căci totul era prea frumos ca să fie adevărat și posibil sută la sută.
PET-ul, adesea considerat drept „cel mai versatil dintre plastice”, nu este gestionat în prezent într-un mod întru totul circular. Din cele 1,8 milioane de tone de fulgi din sticle reciclate, doar o cantitate de 31% este reintrodusă în circuit sub formă de recipiente noi. Restul de 69% se transformă în alte produse, de obicei de calitate inferioară și nereciclabile.
Aceasta înseamnă că o mare parte din sticlele PET introduse pe piață ies rapid din circuitul reciclării și ajung, inevitabil, la gropi de gunoi, sunt incinerate sau sunt absorbite în mediul înconjurător.
Concretizarea unei reciclări eficiente – de la sticlă la sticlă – reprezintă o condiție prealabilă pentru îndeplinirea obiectivelor de colectare și reciclare a Directivei UE privind materialele plastice de unică folosință. Totuși, cum reciclăm într-un mod operant pentru a se putea atinge obiectivul propus?
Primul pas important pentru a maximiza colectarea este punerea la punct a unui Sistem de Rambursare a Depozitelor (DRS). După aceea, PET-ul reciclat din sticlele colectate ar trebui folosit pentru a fabrica sticle noi. Cu toate acestea, principalul obstacol în realizarea acestui obiectiv îl reprezintă tocmai cererea ridicată de PET reciclat din industrii diferite, cum ar fi industria textilă.
Pentru a nu mai întrerupe traseul circular al reciclării recipientelor din PET (și pentru a opri concurența neloială din partea sectoarelor interesate să-și sporească acreditările „eco” prin utilizarea materialelor reciclate, în loc să-și dezvolte propria schemă de reciclare), industria solicită Comisiei Europene să acorde producătorilor de băuturi „acces prioritar” la cantitatea de material plastic PET pe care o pun pe piață și din care finanțează colectarea.
Circularitatea/reciclabilitatea recipientelor PET trebuie să meargă mână în mână cu siguranța conferită, iar pentru aceasta este obligatoriu să întrunească normele de stabilitate chimică.
Regulamentul privind materialele care vin contact cu alimentele (n.a. – FCM/ Food Contact Material) are nevoie urgent de o reexaminare cuprinzătoare pentru a se asigura eliminarea substanțelor chimice periculoase care pot dăuna sănătății umane din cauza dezintegrării și migrării lor în alimente. În prezent, Comisia revizuiește acest lucru, alături de normele privind materialele plastice reciclate pentru ambalajele alimentare.
Conștientizare, legislație, transparență, colaborare: spre o circularizare rentabilă
Concluzia experților în domeniu este că sectorul de legislatie de mediu ar trebui să fie îmbunătățit și adaptat constant, pentru a favoriza procesul de reintroducere în uz a materialelor din plastic reciclabil. Am putea presupune că, dacă toate condițiile sunt îndeplinite, recipientele PET vor fi reciclate într-un procentaj mult mai ridicat, în viitor, iar reciclarea va rezolva problema poluării cu plastic.
Cu toate acestea, contrar unor opinii deja consacrate, reciclarea nu este un „panaceu universal” ce poate reduce mare parte a problemelor legate de deșeuri. În conformitate cu ierarhia deșeurilor, la nivelul UE, prevenirea și reutilizarea trebuie să aibă prioritate pentru a realiza o economie circulară.
Comisia Europeană deține un rol crucial în mobilizarea statelor membre UE în vederea creării unui cadru funcțional ce va îndeplini o revizuire practică a Regulamentului privind materialele care vin contact cu alimentele. Trebuie ținut cont, în egală măsură, că schimbarea politicilor de legislatie de mediu este influențată de comportamentul la nivel de individ, așadar, fiecare dintre noi trebuie să conștientizeze și să-ți revizuiască atitudinea cu privire la o chestiune gravă, dar care poate fi redresată cu un efort minim, devenind mai atenți la cum reciclam.
