Energia nucleară s-a dovedit a fi foarte utilă pentru societatea modernă, însă, numărul de riscuri inerente și pericole asociate cu efectele negative ale deșeurilor nucleare arată că situația este mai gravă decât s-a estimat inițial. Vestea bună e că radioactivitatea diferitelor elemente se poate diminua în timp și pot fi relativ sigure dacă sunt depozitate corespunzător. Cu toate acestea, timpul de descompunere poate fi de zeci și chiar sute de ani, ceea ce ar putea pune în pericol diverse ecosisteme.
1. Depozitarea deșeurilor radioactive în UE
Dacă toate deșeurile radioactive din UE ar fi stivuite, acestea ar fi cu 90 de metri mai înalte decât Burj Khalifa, cea mai înaltă clădire din lume. Întrucât energia nucleară este a doua cea mai mare sursă de energie curată după hidroenergie, este probabil să existe chiar și mai multe deșeuri decât a fost estimat inițial. Iar Europa nu este singurul continent cu această problemă fără precedent. Un raport Greenpeace speculează că există momentan 250.000 de tone de deșeuri de activitate înaltă, adăpostite temporar în 14 țări.
Deșeurile radioactive sunt clasificate în 6 categorii, potrivit IAEA (Agenția Internațională a Energiei Atomice), acestea fiind:
- Deșeuri de activitate înaltă – cu niveluri de concentrație suficient de ridicate pentru a genera cantități semnificative de căldură prin procesul de dezintegrare radioactivă.
- Deșeuri de activitate joasă de viață scurtă – pot fi stocate pentru o perioadă limitată, până la câțiva ani, pentru a permite reducerea conținutului de radioactivitate prin degradare;
- Deșeuri de activitate foarte joasă – sunt potrivite pentru eliminarea în depozite aproape de suprafață, cu control reglementar limitat;
- Deșeuri de activitate joasă – necesită izolare pentru perioade de până la câteva sute de ani și sunt adecvate pentru eliminarea în instalații proiectate aproape de suprafața solului;
- Deșeuri intermediare – pot conține radionuclizi de lungă durată care nu se vor descompune la un nivel acceptabil pentru eliminarea aproape de suprafață. Deșeurile din această clasă necesită eliminarea la zeci sau chiar sute de metri adâncime;
- Deșeuri exceptate – au un conținut atât de redus de radioactivitate, încât nu mai necesită controlul de către autoritățile de reglementare.
Industria abordează eliminarea deșeurilor pe baza nivelului de radioactivitate, astfel că eliminarea geologică la mari adâncimi este recomandată pentru deșeurile de nivel înalt, în special pentru combustibilul uzat sau plutoniu, deoarece, acestea sunt considerate mai ecologice. Finlanda este singura țară care are pregătite astfel de spații de depozitare la adâncime, iar Germania urmărește să construiască 90 de locuri potențiale pentru această activitate. Totuși, multe țări încă luptă pentru a obține acceptarea politică și publică. Dezafectarea reactoarelor europene în următoarele două decenii ar putea genera 1,4 milioane de metri cubi de deșeuri de nivel scăzut și intermediar.
Alte surse de deșeuri radioactive provin de la instituțiile medicale (de exemplu, scanare CT, mamografie etc.), utilizări industriale sau arme nucleare. Deșeurile de nivel scăzut, precum materialele contaminate din spitale, sunt, în mare parte, incinerate. Ai un business în domeniul medical? Serviciile de consultanță de mediu te pot ajuta cu sfaturi și planuri eficiente cu privire la colectarea și reciclarea în siguranță a deșeurilor ce pot fi considerate periculoase.
2. Ce pericol reprezintă depozitarea deșeurilor radioactive pentru mediul înconjurător?
Dacă nu este sigilată corespunzător, contaminarea radioactivă se poate răspândi cu ușurință în întregul mediul înconjurător. Aerul, solul și apa pot fi poluate radioactiv, ceea ce va afecta atât oamenii, cât și alte forme de viață. De pildă, la două zile după incidentul de la Cernobâl, din 1986, norul radioactiv a ajuns în Suedia, de unde a venit primul avertisment de risc pentru sănătate, după ce măsurătorile au arătat că nivelul de radiație este cu 40 la sută peste cel normal. În urma acestui incident, oamenii de știință au putut monitoriza unele dintre efectele radiațiilor asupra populației din Belarus, Ucraina și Rusia. Ei au aflat că numărul persoanelor diagnosticate cu leucemie a crescut cu 50%, iar cazurile de diferite forme de cancer cu 40% între 1990 și 2000.
Chiar dacă centralele nucleare furnizează 11 la sută din electricitatea mondială, nu există încă spații sigure de depozitare a deșeurilor pe termen lung. Modul principal de a trata deșeurile până în acest moment este depozitarea provizorie a acestora. De exemplu, fabrica britanică de combustibili nucleari de la Sellafield depunea deșeuri nucleare în Marea Irlandei încă din anii 1950. Practici similare au fost înregistrate în numeroase alte locații, cum ar fi aruncarea de reactoare radioactive de la submarinele și armele sovietice în Oceanul Arctic sau nenumărate containere umplute cu deșeuri nucleare de-a lungul coastei San Francisco, în SUA.
Mai mult decât atât, datorită naturii periculoase inerente a deșeurilor nucleare, curățarea este foarte costisitoare și poate avea un impact negativ asupra sănătății celor care sunt implicați în acest proces.
Astfel, lipsa soluțiilor de depozitare poate expune populația la radiații periculoase, atât în mod direct, cât și prin contaminarea resurselor naturale și a ecosistemului marin. De aceea, la nivel global, se încearcă găsirea unor variante sustenabile pe termen lung, care să nu pună în pericol sănătatea publică și mediul înconjurător.
Sursa foto: Shutterstock.com
Distribuie
