În 2026, conformarea de mediu pentru producători și importatori nu mai este doar o „bifă” administrativă, ci o componentă clară de cost și de risc. Țintele de reciclare pentru ambalaje devin mai ambițioase, iar autoritățile pun accent tot mai mare pe raportări verificabile, trasabilitate și documente care susțin fiecare declarație.
Pentru companii, miza e dublă: pe de o parte, să înțeleagă exact ce contribuții și ecotaxe se aplică (în funcție de produsele și ambalajele puse pe piață), iar pe de altă parte, să știe când apar costurile – de regulă, atunci când obiectivele legale de colectare/reciclare/valorificare nu sunt îndeplinite sau nu pot fi demonstrate corect.
În același timp, 2026 este un an în care diferența dintre „am raportat” și „pot dovedi” devine esențială. Practic, obligațiile nu se rezumă la calcule: includ și evidențe interne, parteneri de colectare/reciclare validați, plus o logică coerentă a fluxului de documente. Cu cât activitatea este mai complexă (importuri, marcă proprie, reambalare, distribuție), cu atât crește și nevoia unei abordări riguroase.
Aici se leagă natural și rolul Eco Synergy, ca organizație de tip OIREP/OTR pentru deșeuri de ambalaje: pentru multe companii, conformarea devine mai ușor de gestionat atunci când responsabilitățile de transfer de responsabilitate sunt organizate printr-un partener specializat, cu procese de raportare și trasabilitate care urmăresc exact cerințele legale. În contextul în care contribuțiile la Fondul pentru Mediu pot apărea atunci când țintele nu sunt atinse, înțelegerea mecanismelor și a obligațiilor din spate devine un avantaj real, nu doar o formalitate.
În acest articol, vom trece prin principalele taxe de mediu și contribuții relevante pentru producători și importatori în România în 2026, ce activități le declanșează, cum se interpretează corect în practică și cum îți poți organiza conformarea astfel încât să rămână predictibilă și eficientă.
2026: aria de aplicare și „mecanica” obligațiilor de mediu (EPR, raportare, ținte, contribuții)
În 2026, discuția despre „taxe de mediu” pentru producători și importatori se așază, de fapt, pe trei straturi: (1) cine are obligații, (2) ce trebuie raportat și dovedit, (3) când se transformă obligațiile în costuri. În spatele termenului generic stau contribuții către Fondul pentru Mediu, ecotaxe punctuale și obligații de îndeplinire a țintelor de gestionare a deșeurilor, în logica răspunderii extinse a producătorului (EPR).
Cine intră la obligații în 2026
În practică, intră în aria de conformare companiile care introduc pe piața din România produse ambalate sau ambalaje, indiferent dacă sunt producători locali sau importatori. Relevanța nu este „unde ai fabrica”, ci cine pune pentru prima dată pe piață produsul/ambalajul, ori cine îl pune în circulație sub propria marcă.
Cele mai frecvente profiluri vizate sunt:
- Importatori (inclusiv achiziții intracomunitare) de produse ambalate și/sau ambalaje.
- Producători care pun pe piață produse ambalate.
- Deținători de marcă proprie (produse fabricate de altcineva, dar comercializate sub brandul tău).
- Reambalare / supraambalare (modifici ambalajul pentru revânzare/redistribuire).
- Ambalaje de desfacere (pungi, caserole, pahare etc.) puse pe piață ca atare sau împreună cu produsul.
- Închiriere de ambalaje în regim profesional, unde legislația tratează ambalajul ca flux distinct.
Astfel, dacă ai mai multe roluri simultan (import + marcă proprie + reambalare), obligațiile nu se anulează între ele. De regulă, se cumulează pe fluxuri și pe tipuri de materiale.
„Taxele de mediu” nu înseamnă un singur lucru
În limbajul companiilor, „taxele de mediu” sunt un termen-umbrelă. Ca să nu amesteci concepte și să nu plătești inutil, e util să separi clar:
1) Obligații de raportare
Aici intră declarațiile către autorități privind cantitățile puse pe piață (de exemplu, pe materiale: plastic, hârtie/carton, sticlă, metal, lemn). Raportarea este, în multe cazuri, periodică (frecvent lunar, cu termen uzual până la data de 25 a lunii următoare).
Raportarea corectă presupune clasificare pe materiale și trasabilitate internă a datelor (documente justificative, evidențe cantitative).
2) Ținte de reciclare/valorificare
Aici vorbim despre obiective minime (globale și pe materiale) stabilite de legislația relevantă. În logica EPR, o companie trebuie să asigure că o parte din ambalajele puse pe piață ajung, demonstrabil, la colectare/reciclare/valorificare conform țintelor aplicabile.
Țintele sunt „bara de conformare”: dacă le atingi și poți demonstra, costurile către Fondul pentru Mediu pot fi evitate sau reduse, în funcție de flux.
3) Contribuții/penalități (adică momentul când apare costul)
Costul apare, tipic, în două situații:
- neîndeplinirea țintelor (diferența dintre cât trebuia gestionat și cât s-a gestionat efectiv);
- neîndeplinirea cerințelor punctuale (ecotaxe aplicabile unor produse/ambalaje specifice).
Câteva repere numerice clare, relevante în 2026:
- 2 lei/kg – contribuție utilizată pentru ambalaje atunci când nu sunt îndeplinite obiectivele și rămâne o diferență neacoperită (mecanismul este „diferența” dintre obligație și realizat, nu „totalul pus pe piață”).
- 0,15 lei/bucată – ecotaxă asociată pungilor de transport care nu îndeplinesc cerințe specifice de standard.
- 0,50 lei/ambalaj – garanția din Sistemul de Garanție-Returnare (SGR), returnabilă consumatorului la predarea ambalajului în sistem.
De ce în 2026 contează mai mult „pot dovedi” decât „am declarat”
În 2026, calitatea conformării se judecă tot mai mult prin verificabilitate. Cu alte cuvinte, nu este suficient să ai declarații „închise”, ci să poți susține fiecare cifră printr-un traseu documentat.
Asta înseamnă trei lucruri, foarte concrete:
Trasabilitate
Trebuie să existe o legătură logică și documentată între:
- cantitățile puse pe piață (pe materiale);
- cantitățile predate/gestionate;
- documentele care dovedesc operațiunile până la reciclare/valorificare.
Documente justificative
În practică, asta se traduce prin evidențe interne și documente de la parteneri (colectori/reciclatori), în format care poate fi auditat. Lipsa documentelor e un risc direct de neconformare.
Coerență și consistență a datelor
Cele mai costisitoare erori apar când:
- materialele sunt încadrate greșit (ex.: plastic vs. compozit);
- ambalajele sunt omise (ex.: ambalaj secundar/terțiar);
- rolul companiei este interpretat greșit (ex.: marcă proprie vs. simplu distribuitor);
- raportarea nu se aliniază cu documentele.
Scurt ghid cu regulile și taxele de mediu ce trebuie plătite de producători și importatori în România în 2026
Ambalajele în 2026: punctul critic al conformării EPR și principala sursă de costuri evitabile
Pentru majoritatea producătorilor și importatorilor, ambalajele reprezintă cea mai expusă zonă de conformare cu regulile transferului de responsabilitate în 2026. Nu doar pentru că volumele sunt mari, ci pentru că obligațiile se aplică pe materiale, pe roluri diferite ale operatorului economic și pe fluxuri care, în practică, sunt adesea tratate incomplet sau eronat.
Ce se consideră „ambalaje puse pe piață”
În sens legislativ, ambalajul este un flux distinct, raportabil și supus țintelor de reciclare. În 2026, intră la obligații toate ambalajele introduse pentru prima dată pe piața națională, indiferent de forma lor.
În mod uzual, se includ:
- Ambalaje primare – în contact direct cu produsul (sticlă, PET, folie, cutie).
- Ambalaje secundare – gruparea mai multor produse (folie termocontractibilă, carton exterior).
- Ambalaje terțiare – transport și logistică (folie stretch, paleți, colțare).
- Ambalaje de desfacere – pungi, caserole, pahare, tacâmuri, atunci când sunt puse pe piață ca atare sau împreună cu produsul.
- Reambalare/supraambalare – orice modificare a ambalajului inițial pentru revânzare sau redistribuire generează obligații suplimentare pentru ambalajul nou introdus.
Ținte pe materiale și logica obligației financiare
În 2026, obligațiile pentru ambalaje sunt structurate pe materiale (plastic, hârtie/carton, sticlă, metal, lemn), fiecare cu ținte minime de reciclare/valorificare stabilite de legislație.
Mecanismul este constant și ușor de înțeles:
- Se raportează cantitatea de ambalaje pusă pe piață, pe materiale.
- Se stabilește cantitatea care ar fi trebuit gestionată conform țintelor aplicabile.
- Se compară cu cantitatea efectiv reciclată/valorificată și demonstrată.
- Diferența dintre obligație și realizat este cea care generează cost.
Contribuția la Fondul pentru Mediu
Pentru ambalaje, contribuția relevantă în 2026 este:
- 2 lei/kg, aplicată diferenței dintre cantitatea de deșeuri de ambalaje corespunzătoare obiectivelor minime și cantitatea efectiv gestionată și dovedită.
Această contribuție:
- nu este o taxă automată pentru fiecare kilogram pus pe piață;
- apare doar dacă țintele nu sunt îndeplinite sau nu pot fi demonstrate;
- se calculează separat, pe fiecare tip de material.
Greșeli frecvente care duc direct la costuri
În practică, cele mai multe contribuții la Fondul pentru Mediu apar din erori de conformare. Cele mai întâlnite în 2026 sunt:
- Subraportarea pe materiale
Plasticul compozit, foliile sau ambalajele mixte sunt frecvent încadrate greșit sau omise. - Confuzia între produs și ambalaj
Se raportează produsul, dar ambalajul este tratat ca „accesoriu”, deși este flux separat. - Ignorarea ambalajelor secundare și terțiare
Ambalajele de transport sunt adesea excluse din raportare, deși sunt puse pe piață. - Documente incomplete sau incoerente
Lipsa corelării între cantitățile raportate și documentele justificative duce la nevalidarea datelor. - Rolul greșit asumat de operator
Importator vs. marcă proprie vs. reambalator – o interpretare eronată mută obligația, dar nu o elimină.
Fluxuri EPR cu expunere fiscală în 2026 în România: DEEE (EEE), baterii, anvelope, uleiuri și pungi de transport
Pe lângă ambalaje, există câteva fluxuri de produse cu obligații EPR care generează rapid costuri dacă raportarea este incompletă sau dacă obiectivele nu sunt atinse. În 2026, cele mai frecvente pentru importatori și producători sunt: EEE (DEEE), baterii/acumulatori, anvelope, uleiuri și pungi de transport.
În toate aceste cazuri, regula practică este aceeași: raportezi periodic cantitățile introduse pe piață, iar costul apare la regularizare dacă obiectivele nu sunt îndeplinite sau dacă se aplică ecotaxe/contribuții specifice.
EEE (echipamente electrice și electronice) / DEEE
Ce declanșează obligația
Introducerea pe piața națională a EEE, prin producție, import sau achiziție intracomunitară (inclusiv pentru uz propriu).
Ce se raportează
Cantitățile de EEE introduse pe piață, încadrate pe categoriile relevante.
Când apare costul
Dacă obiectivele de colectare/gestionare pentru DEEE nu sunt îndeplinite, apar penalități exprimate pe kg:
- 4 lei/kg pentru diferența față de obiectiv, respectiv;
- 20 lei/kg pentru echipamente de iluminat (categorie distinctă).
Baterii și acumulatori (inclusiv integrați în EEE)
Ce declanșează obligația
Introducerea pe piață a bateriilor/acumulatorilor ca produse separate sau încorporate în EEE.
Ce se raportează
Cantitățile introduse pe piață, în funcție de tipurile relevante.
Când apare costul
Dacă există diferență între obligația anuală și cantitatea efectiv gestionată, se aplică:
- 4 lei/kg pentru diferență.
Anvelope
Ce declanșează obligația
Introducerea pe piață a anvelopelor (noi sau uzate), prin producție, import sau achiziție intracomunitară (pentru vânzare ori uz propriu).
Ce se raportează
Cantitățile de anvelope introduse pe piață.
Când apare costul
Dacă obiectivul anual de valorificare nu este atins, contribuția uzuală este:
- 2 lei/kg pentru diferență.
Uleiuri (bază minerală/semisintetice/sintetice)
Ce declanșează obligația
Introducerea pe piață a uleiurilor (cu sau fără adaosuri), prin producție/import/achiziție intracomunitară.
Ce se raportează
Cantitățile introduse pe piață, conform cerințelor aplicabile.
Când apare costul
Se aplică o taxă specifică:
- 0,3 lei/kg, aplicată o singură dată cantităților introduse pe piață.
Pungi de transport (ecotaxă)
Ce declanșează obligația
Punerea pe piață a pungilor de transport care intră sub incidența ecotaxei.
Ce se raportează
Numărul de pungi (și încadrarea corectă în categoria vizată de ecotaxă).
Când apare costul
Ecotaxa aplicabilă este:
- 0,15 lei/bucată pentru pungile de transport vizate.
Pentru multe dintre aceste fluxuri, raportarea este periodică (frecvent lunară, cu termen uzual până la data de 25 a lunii următoare), dar contribuțiile/penalitățile se pot calcula ca regularizare anuală, în funcție de diferența dintre obiective și realizat. Practic: poți raporta la timp și totuși să ai cost la final de an dacă obiectivele nu sunt acoperite sau nu sunt susținute de documente.
Conformare integrată când ai mai multe fluxuri
Dacă firma introduce simultan ambalaje + EEE + baterii + anvelope (situație frecventă la importatori), conformarea trebuie tratată integrat, cu o evidență unică pe cantități și fluxuri. Altfel apar două riscuri tipice:
- dublări (același produs raportat în două fluxuri, de exemplu baterii separate vs. baterii încorporate);
- omisiuni (baterii încorporate sau ambalaje logistice neincluse în raportare).
Conformarea EPR „audit-ready” în 2026: evidențe probatorii, trasabilitate și guvernanța datelor de mediu
În 2026, conformarea se mai evaluează prin capacitatea companiei de a prezenta un dosar coerent, verificabil și complet. În special pe fluxurile EPR (ambalaje, EEE/DEEE, baterii, anvelope), controlul riscului pornește din interior: date corecte, documente justificative, trasabilitate.
Ce trebuie să existe intern ca să susții declarațiile
Un set minim, dar funcțional, de control intern ar trebui să includă trei componente.
1) Evidențe cantitative, pe flux și pe material
Datele trebuie să fie urmărite pe categorii relevante: ambalaje pe materiale (plastic, hârtie/carton, sticlă, metal, lemn), plus fluxurile specifice (EEE, baterii, anvelope, uleiuri). Cheia este consecvența: aceeași metodă de calcul, aceeași unitate (de regulă kg / buc), aceeași logică de încadrare.
2) Documente justificative, corelate cu cifrele
Fiecare cantitate raportată trebuie să poată fi susținută cu documente financiar-contabile și documente de trasabilitate (de la parteneri, după caz). Nu contează doar existența documentelor, ci și corelarea lor cu rapoartele (aceleași perioade, aceleași materiale, aceeași încadrare).
3) Flux intern de aprobare (cine calculează, cine verifică, cine semnează)
Un flux simplu de aprobare reduce erorile recurente. În practică, funcționează bine separarea rolurilor: un responsabil de date (input), un verificator (control) și un decident (aprobare).
De ce trasabilitatea face diferența la audit și controale în 2026
Trasabilitatea este „lanțul probator” care arată că obligațiile declarate și îndeplinite în mod demonstrabil. În 2026, diferența dintre conformare și cost apare adesea aici: dacă nu poți dovedi cantitățile gestionate, ele nu se consideră realizate, iar diferența poate genera contribuții (de tip 2 lei/kg la ambalaje, sau penalități pe alte fluxuri, în funcție de caz).
Un dosar de trasabilitate „curat” are o caracteristică simplă: poți reconstrui traseul unei cifre din raport, înapoi până la documentul-sursă (și invers), fără contradicții.
Cum îți construiești un model predictibil de cost în 2026
Predictibilitatea costului este o disciplină operațională. Trei practici sunt suficiente în majoritatea companiilor:
Monitorizare periodică (nu doar anual)
Dacă verifici lunar/trimesterial cantitățile pe materiale și fluxuri, identifici devierile din timp: materiale încadrate greșit, ambalaje omise, produse cu baterii integrate neraportate etc.
Corectarea din timp a datelor
Corecțiile făcute pe parcurs sunt mai ieftine decât „reparațiile” la final de an. În practică, multe „surprize” apar din cumularea micilor omisiuni (ambalaje secundare/terțiare, reambalări, accesorii).
Evitarea regularizărilor bruște la final de an
Costurile apar, de regulă, prin diferențe între obligație și realizat. Dacă urmărești diferența pe parcurs (pe materiale și fluxuri), reduci riscul de contribuții neplanificate și îți stabilizezi bugetul de conformare.
Cum te ajută Eco Synergy să optimizezi costurile de conformare, ca producător și importator, în România în 2026?
În 2026, pentru companiile care pun pe piață produse ambalate și ambalaje, costul real se referă la diferența dintre obligație și ce poți demonstra (cantități, materiale, traseu, documente). Eco Synergy, ca organizație care implementează răspunderea extinsă a producătorului (EPR) în domeniul ambalajelor, cu acoperire națională, te ajută să transformi o obligație dificilă într-un proces controlabil.
1) Identifică rapid obligațiile care ți se aplică și ce sunt „ambalajele puse pe piață”
Eco Synergy lucrează cu scenarii reale din piață: import, marcă proprie, reambalare/supraambalare, ambalaje de desfacere, ambalaje logistice. În practică, multe costuri apar din încadrări greșite și omisiuni.
Ce primești, concret:
- clarificarea rolului tău (importator/producător/marcă proprie/reambalator);
- maparea fluxurilor relevante pentru ambalaje (primare, secundare, terțiare, desfacere);
- structurarea datelor pe materiale, în logica țintelor și a raportărilor.
2) Preia implementarea EPR pentru ambalaje: ținte, rețea operațională, documente
Eco Synergy preia responsabilitatea extinsă a producătorului pentru deșeurile de ambalaje, adică partea critică din conformare: atingerea țintelor printr-un sistem organizat, nu prin „soluții ad-hoc”.
Ce înseamnă asta în termeni operaționali:
- organizarea colectării/reciclării/valorificării prin rețeaua de parteneri;
- asigurarea documentelor care susțin cantitățile gestionate;
- trasabilitate: „cine preia, unde ajunge, cum se valorifică”, astfel încât datele să fie susținute, nu doar declarate.
În 2026, aceasta este diferența majoră: dacă nu poți dovedi gestionarea, diferența poate genera contribuția de 2 lei/kg pentru ambalaje neacoperite față de obligație.
3) Ține conformarea sub control: raportări, evidențe și „verificabilitate” în practică
Eco Synergy este un adevărat partener de conformare. Accentul său este pe fluxuri predictibile și pe consistență: cifrele din raport trebuie să se potrivească cu documentele și cu traseul.
Ce se vede în rezultate:
- raportări periodice organizate și susținute;
- documentație aliniată cu cerințele de verificare (audit/controale);
- reducerea riscului de neconformare generat de erori de încadrare și de lipsa evidențelor.
4) Beneficii „business-first”: timp, risc, predictibilitate
Într-un an, ca 2026, cu presiune crescută pe trasabilitate, beneficiile nu sunt teoretice. Sunt de management:
- Reducerea riscului de neconformare: mai puține vulnerabilități în date, documente și încadrări.
- Timp câștigat intern: echipa ta nu mai construiește de la zero relații operaționale și fluxuri de dovadă.
- Costuri mai controlabile: în loc de „surprize” la final de an, ai un proces cu logică și planificare.
- Expertiză și actualizare: Eco Synergy își asumă rolul de a rămâne conectată la dinamica legislativă și la cerințele de raportare.
5) De ce Eco Synergy: poziționare, valori și standarde de management
Eco Synergy își definește rolul dincolo de conformare: accelerarea tranziției către economia circulară printr-un model sustenabil în domeniul reciclării ambalajelor. La nivel de execuție, compania își comunică explicit valorile: integritate, adaptabilitate, comunicare transparentă, dezvoltare constantă și implicare (inclusiv prin proiecte CSR).
Un element relevant pentru companiile care caută standardizare a proceselor: Eco Synergy este certificată pentru sisteme de management:
- ISO 9001 (managementul calității);
- ISO 14001 (managementul de mediu);
conform certificărilor comunicate public de companie.
De ce să colaborezi cu Eco Synergy (OTR/OIREP ambalaje)
Are sens să apelezi la transferul de responsabilitate pentru reciclarea deșeurilor oferit de Eco Synergy dacă bifezi una sau mai multe situații:
- adaugi pe piață produse ambalate din mai multe materiale (plastic + carton + sticlă etc.);
- ești importator/ai marcă proprie/reambalezi și ai fluxuri greu de urmărit intern;
- vrei să reduci riscul de contribuții generate de diferențe nedovedite (ex.: 2 lei/kg pe neîndeplinire);
- ai nevoie de trasabilitate și documente solide pentru audit/controale;
- vrei costuri mai previzibile și un proces de conformare stabil.
Dacă vrei o abordare corectă și „audit-ready” pentru obligațiile de ambalaje în 2026, Eco Synergy poate fi un partener natural: te ajută să identifici obligațiile care ți se aplică și să le gestionezi printr-un sistem organizat de implementare EPR, cu trasabilitate și suport de specialitate.
În concluzie, în 2026 consolidează o direcție clară: conformarea de mediu se mută din zona de formalitate în zona de performanță măsurabilă. Nu e suficient să declari corect; trebuie să poți demonstra traseul și rezultatul. În acest cadru, țintele de reciclare/valorificare și contribuțiile asociate devin un semnal economic: companiile care își organizează fluxurile și datele din timp vor avea costuri mai stabile, riscuri mai mici și o relație mai sănătoasă cu auditul și controalele.
Mai mult, gestionarea responsabilă a ambalajelor este piesă cheie în logica economiei circulare: design, reducere de material, reciclabilitate și trasabilitate. Cu cât compania înțelege mai bine propriul flux de ambalaje și îl gestionează sistemic, cu atât poate lua decizii mai bune – inclusiv decizii comerciale și de reputație.
În acest peisaj, Eco Synergy se poziționează ca un partener de implementare EPR pentru ambalaje, cu accent pe transparență, integritate și procese standardizate (inclusiv prin certificări ISO comunicate public). Pentru companii, asta înseamnă șansa de a transforma o zonă cu risc fiscal într-un proces controlat, predictibil și aliniat la cerințele tot mai stricte ale pieței și ale reglementărilor.
Întrebări frecvente despre taxele de mediu în 2026 pentru producători și importatori în România, conformarea EPR și rolul Eco Synergy
Cine are obligații de mediu în 2026: doar producătorii sau și importatorii români?
Și importatorii. În 2026, obligațiile apar pentru orice operator economic care introduce pe piața din România produse ambalate sau ambalaje (inclusiv prin import/achiziții intracomunitare), dar și pentru companii cu marcă proprie ori activități de reambalare/supraambalare. Practic, contează „cine pune pe piață” și cum este definit rolul companiei în lanțul comercial.
Ce înseamnă „taxele de mediu” pentru ambalaje în 2026?
În practică, termenul „taxe de mediu” acoperă trei lucruri diferite:
- obligații de raportare (cantități și materiale puse pe piață);
- ținte de reciclare/valorificare (globale și pe materiale);
- contribuții/penalități atunci când există diferențe între obligație și ceea ce este realizat și demonstrat.
Pentru ambalaje, mecanismul este centrat pe diferență: dacă nu îți atingi țintele sau nu le poți susține cu documente, poate apărea contribuția de 2 lei/kg pentru cantitatea neacoperită.
Cum știu dacă „ambalajele” mele intră la raportare (primar/secundar/terțiar)?
În general, raportarea vizează ambalajele puse pe piață sub toate formele relevante: primare, secundare și terțiare, plus ambalaje de desfacere (pungi, caserole, pahare etc.) și ambalajele introduse prin reambalare/supraambalare. Greșeala clasică este omiterea ambalajelor logistice (terțiare) sau tratarea ambalajului ca „parte din produs”, deși este un flux separat.
Raportarea e lunară, dar când apare efectiv costul?
În multe situații, raportarea este periodică (frecvent lunar), însă contribuțiile/penalitățile apar când se verifică îndeplinirea obligațiilor și se constată o diferență între ținte și realizat sau între cifre și documentele justificative. Pe scurt: poți raporta la timp, dar dacă nu poți demonstra trasabilitatea sau dacă țintele nu sunt acoperite, costul poate apărea la regularizare.
Cum ajută Eco Synergy în 2026 și când merită să lucrezi cu un OTR/OIREP?
Eco Synergy este o organizație care implementează răspunderea extinsă a producătorului (EPR) în domeniul ambalajelor și deșeurilor de ambalaje, cu acoperire națională. În practică, colaborarea cu un OTR/OIREP este relevantă când vrei un proces de conformare mai stabil și mai ușor de susținut, mai ales dacă ai importuri, marcă proprie sau fluxuri de ambalaje variate.
Eco Synergy poate sprijini prin:
- preluarea implementării obligațiilor EPR pentru ambalaje (atingerea țintelor prin sistem organizat),
- suport pe zona de raportări, documente și trasabilitate,
- reducerea riscului de costuri generate de neconformare (de tipul diferențelor care duc la contribuții precum 2 lei/kg).
Distribuie