După cum bine știm, ambalajului i se atribuie o serie de întrebuințări. Acesta protejează produsul împotriva deteriorării, prelungește durata de valabilitate a alimentelor, promovează brandul unui produs și atrage atenția consumatorilor odată expus la raft. Mai mult decât atât, ambalajul joacă un rol important în procesul de transportare și de depozitare a unui bun. Luând în calcul toate aceste caracteristici, putem deduce că există mai multe categorii de ambalaje, necesare pentru a asigura integritatea produselor, până în momentul în care acestea ajung în posesia consumatorului.
Dacă ești producător sau importator de bunuri, este important să poți deosebi tipurile de ambalaje existente, deoarece fiecare are un scop bine definit. În acest articol vom prezenta în detaliu caracteristicile ambalajul primar și secundar, deoarece acestea au o influență directă asupra felului în care un consumator percepe produsul.
1. Ambalajul primar – definiție, rol și exemple
Potrivit definiției oficiale, ambalajul primar (sau de vânzare) este un „ambalaj conceput şi realizat pentru a îndeplini funcţia de unitate de vânzare, pentru utilizatorul final sau consumator, în punctul de achiziţie”. Cu alte cuvinte, acesta este ambalajul care intră în contact direct cu produsul și care, implicit, trebuie să îmbine utilitatea cu aspectul, fiind primul lucru pe care consumatorul îl observă pe rafturile magazinelor.
În primul rând, ambalajul primar joacă un rol vital în prelungirea duratei de depozitare. Un ambalaj defectuos riscă să deterioreze produsele fragile, chiar și cele neperisabile, sau să transmită un mesaj greșit consumatorilor cu privire la calitatea unei mărci. Din acest motiv, este important ca orice afacere să asigure un ambalaj de vânzare calitativ, care să nu ridice semne de întrebare cu privire la seriozitatea brandului.
În general, utilitatea contează mai mult decât aspectul, dar este firesc ca orice companie să privească ambalajul primar ca pe o oportunitate de marketing. Ambalajul ar trebui să prezinte imaginea brandului (logo, slogan etc.) și să conțină informații clare despre produs (ingrediente, dată de expirare, conținut, origine etc.), într-o manieră cât mai atractivă, astfel încât cumpărătorul să-și poată crea o impresie asupra acestuia înainte de a-l deschide.
Dacă pentru consumator ambalajul primar este ultimul element care-l separă de produs, pentru producător acesta reprezintă primul înveliș protector. Ambalajul primar protejează produsul de deteriorări precum lovituri, rupturi, înțepături, vărsare (în special în cazul produselor lichide), sau de expunerea la alți factori ce ar putea compromite calitatea și integritatea produsului (ex: cerealele expuse la lumina soarelui). Un ambalaj rupt sau deteriorat poate, în cele din urmă, să determine consumatorul să opteze pentru produsele unui competitor.
Există diverse exemple de ambalaje primare și, uneori, mai multe dintre acestea sunt folosite pentru un singur produs. În cazul băuturilor, atât sticla, cât și eticheta sunt clasificate ca ambalaje primare.
Alte exemple comune de ambalaje primare sunt PET-urile, dozele și conservele din aluminiu, tuburile de pastă de dinți, flacoanele, sau ambalajul din plastic al bomboanelor.
2. Ambalajul secundar – definiție, rol și exemple
Ambalajul secundar, cunoscut și ca ambalaj grupat sau supraambalaj, este, conform Hotărârii nr. 899 din 10 iunie 2004 „un conceput pentru a constitui la punctul de achiziţie o grupare a unui număr de unităţi de vânzare, indiferent dacă acesta este vândut ca atare către utilizator sau consumatorul final, ori dacă el serveşte numai ca mijloc de umplere a rafturilor în punctul de vânzare; el poate fi separat de produs fără a afecta caracteristicile produsului”.
Ambalajul secundar îndeplinește două scopuri principale: asigurarea unei protecții suplimentare a produselor și facilitarea depozitării. În funcție de produsul vândut, consumatorii pot întâlni ambalaje secundare în locul celor primare, de obicei sub forma unor cutii din carton. Pentru aceste produse, designul cutiei, schema cromatică, strategia de marketing și durabilitatea pot fi la fel de importante pentru a atrage cumpărătorii, la fel ca în cazul ambalajului primar. Aici, însă, producătorii trebuie să pună mai mult accent pe calitate, astfel încât ambalajul secundar să poată fi reutilizat.
Cele mai cunoscute exemple de ambalaj secundar sunt cutiile din carton ondulat, cutiile din plastic, cutiile de cadouri sau folia termocontractibilă.
Producătorii sau importatorii de produse au obligația de a valorifica toate aceste ambalaje (mai precis deșeurile de ambalaje) introduse pe piața națională, indiferent de tipul lor sau de materialul din care au fost confecționate, respectând anumite obiective impuse prin lege. Procesul poate fi unul sinuos, de aceea mulți operatori economici realizează un transfer de responsabilitate către un OIREP, care asigură trasabilitatea deșeurilor către colectorul și reciclatorul final.
3. Importanța ambalajelor primare și secundare sustenabile
În ultimii ani, consumatorii au început să acorde o atenție sporită sustenabilității ambalajelor, devenind treptat un criteriu de cumpărare. Din acest motiv, este important ca materialele utilizate pentru ambalarea produselor să respecte mediul înconjurător, cum ar fi cele reciclate sau 100% reciclabile. Adoptarea acestei strategii poate avea beneficii nu doar pentru mediu, ci și pentru imaginea brandului, ceea ce poate atrage după sine tot mai mulți clienți loiali.
Orice operator economic care realizează produse ambalate trebuie să cunoască diferențele dintre cele două categorii, fiecare având un rol esențial în protejarea produsului finit. În cele din urmă, siguranța produselor este egală cu siguranța consumatorilor.
Distribuie
